Dictionar

Rezultate secundare (Realizării):

Alocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută şi destinată realizării unui anumit scop.

2. indemnizaţie alocată de stat cuiva.


Autoanaliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.

2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Comutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutaţie.

2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.

3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.

4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor rezulte un sens contrar.


Diplomaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)

1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).

2. carieră, funcţie de diplomat.

3. totalitatea diplomaţilor.

4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).


Exploata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exploiter)

1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.

2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia.

3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.