Dictionar

reapariție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réapparition)

1. faptul de a reapărea; apariție nouă.
2. (fig.) regenerare.
3. republicare.
4. (var.) (înv.) reaparițiune.
 

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

atavism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atavisme)

1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente.
2. ansamblu de caractere ereditare.
 

emersiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émersion, lat. emersio)

1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp.
2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat.
 

recidivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récidive)

1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire.
2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni.
 

resurgență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. résurgence)

1. (geol.) reapariție la suprafață, sub formă de izvor, a unei pânze de ape subterane; izvor carstic intermitent; (pop.) izbuc.
 

reșută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rechute)

1. reapariție a simptomelor unei boli infecțioase în timpul convalescenței; recidivă (2).
2. (fig.) recădere (în aceeași greșeală).