receda

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (re- + ceda)

1. a ceda, a renunța din nou.
2. a da înapoi un bun (un drept, un teritoriu etc.) cedat anterior; a retroceda.
3. a vinde mai departe un bun cumpărat; a revinde.

receiver

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. receiver)

1. receptor al unui telefon, al unei antene (satelit).

recela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. receler)

1. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat.
2. a sustrage de la cercetările justiției pe cineva.
3. refl. a se ascunde, a se refugia.

recensământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. recensement)

1. operația de înregistrare la fața locului a populației, animalelor etc. dintr-o țară, dintr-o regiune.

recent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récent, lat. recens)

1. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt.

recent; nou; proaspăt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT recens
2. FR récent; frais
3. EN recent; thriving; fresh
4. DE rezent; neu; frisch
5. RU свежий; недaвный; новый
6. HU mostani; újabbkori; friss

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.