Dictionar

recent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récent, lat. recens)

1. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt.
 

recent; nou; proaspăt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT recens
2. FR récent; frais
3. EN recent; thriving; fresh
4. DE rezent; neu; frisch
5. RU свежий; недaвный; новый
6. HU mostani; újabbkori; friss
 

bibliografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliographie)

1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al ediţiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor.
2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă.
3. material informativ asupra unei probleme.
4. totalitatea operelor unui autor.
5. listă, publicaţie (periodică) cuprinzând titluri recent apărute.
 

-CEN (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kainos „recent, nou”

1. „nou, recent, actual”.
 

CENO-, -cen

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. ceno-, caeno-, -cène, cf. gr. kainos „actual, nou”)

1. „recent, nou”.
 

cenogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cénogénétique)

1. (biol.; despre caractere) care dispare în perioada adultă.
2. de origine recentă.
 

convenţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenţie.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).
4. s. m. membru al Convenţiei (4).
 

cromodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cromo1- + dinamică)

1. teorie recentă din fizica particulelor elementare.