Dictionar

convențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenție.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice).
4. s. m. membru al Convenției (4).
 

cronologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chronologique)

1. referitor la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp.
2. (loc. nom.) ordine ~ă = clasificarea faptelor, evenimentelor într-o ordine logică începând cu cele mai vechi pentru a ajunge la cele mai recente.
 

neoecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néoécologie)

1. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente.
 

neotectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)

1. adj. referitor la neotectonică.
2. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente.
3. parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent.
 

pseudovulcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudo-volcan)

1. depresiune de forma unui crater, care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente.
 

tridimit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tridymite, germ. Tridymit)

1. silice naturală polimorfă, constituent al rocilor efuzive recente.