Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réceptivité)
1. însuşirea de a fi receptiv.
2. predispoziţie, lipsă de rezistenţă la anumite boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédisposition)
1. dispoziţie naturală, înclinaţie spre ceva.
2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)
1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară.
2. calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
3. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate.
5. predispoziție a organismelor la diferite boli.
6. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil.
7. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale.
8. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sensibiliza)
1. acțiunea de a (se) sensibiliza.
2. scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii față de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent.
3. mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc.