Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + receptor)
1. receptor (III) al senzaţiilor dureroase.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. barorécepteur)
1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chemorezeptor)
1. terminaţie nervoasă sau organ de simţ care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photorécepteur)
1. (biol.) celulă cu pigmenţi fotosensibili.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mécano-récepteur)
1. organ de simţ care recepţionează excitanţi mecanici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microrécépteur)
1. ansamblu dintr-un microfon şi un receptor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)
1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agoniste)
1. adj., s. m. (muşchi) care produce o anumită mişcare.
2. adj., s. n. (substanţă, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + receptor)
1. receptor (III) al senzaţiilor dureroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiomètre)
1. aparat pentru determinarea acuităţii auditive; acumetru.
2. control electronic care înregistrează automat timpul în care un receptor radio sau tv. a fost deschis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-alarme)
1. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
2. sistem automat de alarmă amplasat pe o navă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. barorécepteur)
1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.