Dictionar

algoreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + receptor)

1. receptor (III) al senzațiilor dureroase.
 

baroreceptor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barorécepteur)

1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
2. (var.) baroceptor.
 

chemoreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chemorezeptor)

1. terminație nervoasă sau organ de simț care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern.
 

fotoreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photorécepteur)

1. (biol.) celulă cu pigmenți fotosensibili.
 

mecanoreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mécano-récepteur)

1. organ de simț care recepționează excitanți mecanici.
 

microreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microrécépteur)

1. ansamblu dintr-un microfon și un receptor.
 

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
 

agonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agoniste)

1. adj., s. m. (mușchi) care produce o anumită mișcare.
2. adj., s. n. (substanță, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.
 

algoreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + receptor)

1. receptor (III) al senzațiilor dureroase.
 

audiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiomètre)

1. aparat pentru determinarea acuității auditive; acumetru.
2. control electronic care înregistrează automat timpul în care un receptor radio sau tv. a fost deschis.
 

autoalarmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-alarme)

1. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
2. sistem automat de alarmă amplasat pe o navă.
 

baroreceptor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barorécepteur)

1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
2. (var.) baroceptor.