Dictionar

Recesiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récessif)

1. pe cale de a dispărea; care există în stare latentă.

2. caracter ~ = caracter ereditar sau genă care nu se manifestă decât în absenţa genei contrare, dominante.


Recesivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récessivité)

1. stare a unei gene, a unui caracter recesiv.


Alozigot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allozygote)

1. homozigot al unei gene recesive.


Criptomer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptomère)

1. (biol.) (despre un caracter) condiţionat de o mutaţie recesivă.

2. (despre o genă) cu efecte fenotipice necunoscute.


Epistazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistasie)

1. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă.


Melanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélanisme)

1. pigmentaţie neagră excesivă a pielii şi a părului.

2. (biol.) mutaţie recesivă care face apară indivizi de culoare neagră.

3. tendinţă a unor organe vegetale de a prezenta o culoare închisă.


Recesivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récessivité)

1. stare a unei gene, a unui caracter recesiv.


Test-cross

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. test-cross)

1. (biol.) încrucişare între un individ cu caracter dominant, necunoscut genetic, cu un test complet recesiv, pentru a determina dacă individul respectiv este homozigot sau heterozigot.