Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1. act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat.
2. expunere a procurorului într-o instanţă în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea.
3. (fig.) acuzare gravă şi violentă.
4. (var.) rechizitor, rechizitorium.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1. act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat.
2. expunere a procurorului într-o instanţă în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea.
3. (fig.) acuzare gravă şi violentă.
4. (var.) rechizitor, rechizitorium.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réquisitorial)
1. cu caracter de rechizitoriu, acuzatorial.