Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. obiect cu care se desfundă luleaua.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. recycler)
1. a(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare; a-şi schimba orientarea.
2. a prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor.
3. a supune (un material, un produs) la o operațiune de reciclare.
4. a reutiliza adaptând resursele deja utilizate de alții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. recyclable)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (recicla)
1. formă de perfecționare profesională a cadrelor, organizată periodic, prin cursuri de completare a cunoștințelor în scopul adaptării la progresul științific-industrial.
2. (tehn.) acțiunea de a introduce în circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompletă, printr-o singură trecere prin procesul de prelucrare.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lat. recidivus, germ. rezidiv)
1. care se îmbolnăvește ușor din nou.
2. care săvârșește o recidivă; recidivist.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récidiver)
1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acantholyse)
1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acribologie)
1. folosirea preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică.
2. precizie în folosirea cuvintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accumulateur)
1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)
1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. accuratezza)
1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.