Dictionar

bontreci

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. obiect cu care se desfundă luleaua.
 

recicla

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. recycler)

1. a(-şi) completa cunoştinţele prin reciclare; a-şi schimba orientarea.
2. a prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor.
3. a supune (un material, un produs) la o operațiune de reciclare.
4. a reutiliza adaptând resursele deja utilizate de alții.
 

reciclabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. recyclable)

1. care poate fi reciclat.
 

reciclare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (recicla)

1. formă de perfecționare profesională a cadrelor, organizată periodic, prin cursuri de completare a cunoștințelor în scopul adaptării la progresul științific-industrial.
2. (tehn.) acțiunea de a introduce în circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompletă, printr-o singură trecere prin procesul de prelucrare.
 

recidiv, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (lat. recidivus, germ. rezidiv)

1. care se îmbolnăvește ușor din nou.
2. care săvârșește o recidivă; recidivist.
 

recidiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.
2. a săvârşi o recidivă (2).
 

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
 

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

acribologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acribologie)

1. folosirea preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică.
2. precizie în folosirea cuvintelor.
 

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
 

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
 

acurateţe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. accuratezza)

1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.