Recidiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.

2. a săvârşi o recidivă (2).

---

Recidivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récidive)

1. reapariţie, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire.

2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiaşi greşeli, infracţiuni.

---

Recidivant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care dă naștere unei recidive; recidivist.

---

Recidiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.

2. a săvârşi o recidivă (2).

---

Recidivant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care dă naștere unei recidive; recidivist.

---

Recidivist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidiviste)

1. (cel) care săvârşeşte o recidivă (2).

---

Reşută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rechute)

1. reapariţie a simptomelor unei boli infecţioase în timpul convalescenţei; recidivă (2).

2. (fig.) recădere (în aceeaşi greşeală).

---

Recidiv, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lat. recidivus, germ. rezidiv)

1. care se îmbolnăvește ușor din nou.

2. care săvârșește o recidivă; recidivist.

---