Dictionar

Rezultate principale (Recidivă):

Recidiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.

2. a săvârşi o recidivă (2).


Recidivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récidive)

1. reapariţie, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire.

2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiaşi greşeli, infracţiuni.


Rezultate secundare (Recidivă):

Recidivant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care naștere unei recidive; recidivist.


Cardiopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cardiopathie)

1. (med.) denumire generică a afecțiunilor cardiace.

2. (med.) ~ congenitală = boală cardiacă caracterizată prin malformații ale inimii care apar în timpul formării acesteia, în timpul vieții intrauterine (nu este neapărat ereditară și poate corespunde unui accident izolat care nu va recidiva).


Recidiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.

2. a săvârşi o recidivă (2).


Recidivant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care naștere unei recidive; recidivist.


Recidivist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récidiviste)

1. (cel) care săvârşeşte o recidivă (2).


Reşută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rechute)

1. reapariţie a simptomelor unei boli infecţioase în timpul convalescenţei; recidivă (2).

2. (fig.) recădere (în aceeaşi greşeală).


Recidiv, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lat. recidivus, germ. rezidiv)

1. care se îmbolnăvește ușor din nou.

2. care săvârșește o recidivă; recidivist.