OK
X
recidiva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. récidiver)
1.
(despre
o
boală)
a
se
manifesta
din
nou
după
vindecare;
a
reveni.
2.
a
săvârși
o
recidivă
(2).
recidivă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. récidive)
1.
reapariție,
revenire
a
unei
boli
după
vindecare;
reîmbolnăvire.
2.
(jur.)
repetare
de
către
cineva
a
aceleiași
greșeli,
infracțiuni.
recidivant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récidivant)
1.
care
recidivează,
care
reapare;
care
constituie
o
recidivă
sau
care
dă
naștere
unei
recidive;
recidivist.
cardiopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cardiopathie)
1.
(med.)
denumire
generică
a
afecțiunilor
cardiace.
2.
(med.)
~
congenitală
=
boală
cardiacă
caracterizată
prin
malformații
ale
inimii
care
apar
în
timpul
formării
acesteia,
în
timpul
vieții
intrauterine
(nu
este
neapărat
ereditară
și
poate
corespunde
unui
accident
izolat
care
nu
va
recidiva).
recidiva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. récidiver)
1.
(despre
o
boală)
a
se
manifesta
din
nou
după
vindecare;
a
reveni.
2.
a
săvârși
o
recidivă
(2).
recidivant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récidivant)
1.
care
recidivează,
care
reapare;
care
constituie
o
recidivă
sau
care
dă
naștere
unei
recidive;
recidivist.
recidivist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récidiviste)
1.
(cel)
care
săvârșește
o
recidivă
(2).
reșută
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rechute)
1.
reapariție
a
simptomelor
unei
boli
infecțioase
în
timpul
convalescenței;
recidivă
(2).
2.
(fig.)
recădere
(în
aceeași
greșeală).
recidiv, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (lat. recidivus, germ. rezidiv)
1.
care
se
îmbolnăvește
ușor
din
nou.
2.
care
săvârșește
o
recidivă;
recidivist.