Dictionar

recipient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récipient, lat. recipiens)

1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase.
2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc.
 

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.
 

autoclavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoclave)

1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice și chimice sub presiune (la o temperatură ridicată).
2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior.
 

bac 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bac)

1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă.
2. cuvetă, bazin.
3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor.
4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.
5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.
 

bain-marie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bain-marie)

1. fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct.
 

bidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidon)

1. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc.
 

blază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Blase)

1. recipient, vas mare de laborator.
2. parte a instalației de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.
3. (var.) blaz.