Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acantholyse)
1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)
1. (biol.) care nu prezintă mişcări de atracţie reciproce între gameţii conjugaţi.
2. (bot.) fără mişcări gamotropice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + gnozie)
1. ramură a astronomiei care studiază aştrii şi constelaţiile, denumirea şi poziţiile lor reciproce.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coexistence)
1. faptul de a coexista; existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
2. ~ paşnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compromis)
1. înţelegere, acord bazat pe renunţări şi concesii reciproce.
2. înţelegere potrivit căreia părţile în litigiu se supun judecăţii unor arbitri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)
1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale.
2. grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune; colectivitate, societate.
3. totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relaţii reciproce.