reclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réclamer, germ. Reklame)

1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica.
2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune.
3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva.

reclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réclame)

1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc.
2. orice formă de publicitate.
3. procedeu publicitar care vizează lansarea unui produs, a unui spectacol, a unui artist etc.
4. totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc.
5. (prin metonimie) suport material pentru această publicitate (afiș, pliant, prospect etc.).
6. text inserat într-un ziar, publicație pentru prezentarea, recomandarea și lăudarea unui produs sau serviciu.
7. răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate.

antireclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + reclamă)

1. reclamă care deservește produsul respectiv.

autoreclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoréclame)

1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.

reclamant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réclamant)

1. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției.

reclamat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reclama)

1. (cel) denunțat justiției, inculpat, pârât.

reclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réclamation)

1. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.

antireclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + reclamă)

1. reclamă care deservește produsul respectiv.

autoreclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoréclame)

1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.

boniment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunț pompos de șarlatan; reclamă sforăitoare.

catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.