Rezultate principale (Reclamă.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réclamer, germ. Reklame)
1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica.
2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune.
3. a pârî, a denunţa, a face o reclamaţie contra cuiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réclame)
1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicităţii sau al altor mijloace a unui spectacol etc.
2. orice formă de publicitate.
3. procedeu publicitar care vizează lansarea unui produs, a unui spectacol, a unui artist etc.
4. totalitatea mijloacelor prin care se prezintă şi se popularizează un produs, o carte etc.
5. (prin metonimie) suport material pentru această publicitate (afiș, pliant, prospect etc.).
6. text inserat într-un ziar, publicație pentru prezentarea, recomandarea și lăudarea unui produs sau serviciu.
7. răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate.
Rezultate secundare (Reclamă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + reclamă)
1. reclamă care deserveşte produsul respectiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoréclame)
1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réclamant)
1. cel care face o reclamaţie; (jur.) cel care se adresează justiţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reclama)
1. (cel) denunţat justiţiei, inculpat, pârât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réclamation)
1. petiţie, protest, plângere împotriva unui abuz etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + reclamă)
1. reclamă care deserveşte produsul respectiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoréclame)
1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)
1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.
3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)
1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.