Parte de vorbire: s.n.
Origine: (recolta)
1. acțiunea de a recolta și rezultatul ei; strângere a recoltei; recoltare.
2. mașină de ~ = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (recolta)
1. (despre cereale, fructe etc.) care a fost cules, strâns sau adunat.
2. (despre sânge, urină, spută etc.) care a fost prelevat spre a fi supus unor examene de laborator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. exsiccata)
1. colecţie de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu şi inserate într-un ierbar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérotransplant)
1. transplant recoltat de la un alt individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunotransfusion)
1. transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizaţi în prealabil faţă de o boală infecţioasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. picker)
1. maşină agricolă de recoltat ştiuleţii de porumb.
2. mașină folosită pentru recoltarea bumbacului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rabattoire)
1. organ al unor maşini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récoltable)
1. (despre cereale, fructe) care poate fi recoltat.