Dictionar

Rezultate principale (Recomandare.):

Recomandare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. recomanda)

1. acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație.

2. (înv.) recomândare.


Rezultate secundare (Recomandare.):

Precept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précepte, lat. praeceptum)

1. principiu, învăţătură morală; normă, regulă de conduită.

2. sfat, recomandare.


Prezentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prezenta)

1. acţiunea de a prezenta; recomandare; prezentaţie.

2. scurtă expunere în care este înfăţişat un personaj, o lucrare etc.


Reclamă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réclame)

1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicităţii sau al altor mijloace a unui spectacol etc.

2. orice formă de publicitate.

3. procedeu publicitar care vizează lansarea unui produs, a unui spectacol, a unui artist etc.

4. totalitatea mijloacelor prin care se prezintă şi se popularizează un produs, o carte etc.

5. (prin metonimie) suport material pentru această publicitate (afiș, pliant, prospect etc.).

6. text inserat într-un ziar, publicație pentru prezentarea, recomandarea și lăudarea unui produs sau serviciu.

7. răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate.


Recomandaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recommandation)

1. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat.

2. prescripţie medicală.


Testimonial, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (I. fr. testimonial, II. engl. testimonial, cf. lat. testimonialis)

1. I. (jur.) care se face prin martori; care se bazează pe mărturie.

2. (jur.) califică probele date de martori.

3. (în special) califică scrisorile care mărturisesc viața și moravurile cuiva.

4. scrisori ~e = scrisori care mărturisesc viața și moravurile cuiva.

5. (în special) scrisoare = scrisoare acordată de un superior ecleziastic unui candidat la hirotonisire, care mărturisește conduita sa, moravurile sale.

6. II. recomandare scrisă, omagiu dat în semn de apreciere pentru serviciul cuiva etc.


Indicare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. indica)

1. acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare.