recomandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. recommandé)

1. (despre scrisori; şi s. f.) francat cu o taxă specială, pentru a se remite destinatarului sub semnătură.

recomandaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. recommandation)

1. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat.
2. prescripţie medicală.

dietă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diète)

1. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menţinerea sănătăţii.

postcură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postcure)

1. perioadă de repaus, recomandată într-o staţiune, după efectuarea unei cure (balneare).

prescripţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prescription, lat. prescriptio)

1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.
3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.

vaccinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vaccinal)

1. referitor la vaccin; care aparține vaccinului; vaccinic.
2. care se referă la vaccinare, care se datorează vaccinării.
3. calendar ~ = cadrul de reglementare pentru vaccinările recomandate și obligatorii în primii ani de viață.
4. (sănătate publică) pașaport ~ = document care atestă că o persoană a fost vaccinată împotriva unei boli și care îi permite să călătorească sau să aibă acces la anumite locuri (cinema, restaurante, teatre) sau servicii.
5. (var.) (înv.) vacinal.

recomandare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. recomanda)

1. acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație.
2. (înv.) recomândare.

nerecomandabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + recomandabil)

1. care nu merită să fie recomandat; care nu este demn de stimă, considerație.
2. care are o moralitate discutabilă.
3. (anton.) recomandabil.