Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reconforta)
1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, întărire; (prin ext.) odihnă, recreație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réconfort)
1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; reconfortare.
2. redarea forței morale, a curajului, consolare într-o situație dificilă, dureroasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)
1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. réconfortation)
1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; reconfortare.
2. (var.) (înv.) reconfortațiune.