Dictionar

Rezultate principale (Reconstituire):

Reconstituire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reconstitui)

1. acțiunea de a reconstitui; restabilire.

2. (lingv.) reconstrucție.

3. (biol.) reasamblare a celulelor diferențiate și izolate pentru a forma un nou individ.

4. problemă de perspicacitate constând în a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figură geometrică prin alăturarea de diverse fragmente; puzzle.


Rezultate secundare (Reconstituire):

Alveoloplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alveoloplasty)

1. reconstituire a crestei alveolare dentare.


Anastiloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastylose)

1. reconstituire a unui obiect distrus parţial, a unui relict.


Antropoplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropoplastie)

1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.


Apocatastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.

2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.


Comparativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.

2. metodă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.

3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.


Paleogeografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléogéographie)

1. ştiinţă care studiază reconstituirea continentelor şi oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului.