Dictionar

Comparativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.

2. metodă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.

3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.


Paleogeografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléogéographie)

1. ştiinţă care studiază reconstituirea continentelor şi oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului.


Palinologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. palynologie)

1. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul polenului şi al sporilor.

2. ştiinţă care se ocupă cu reconstituirea mediului fizic unde au evoluat omul şi societatea umană de la primele începuturi.


Puzzle

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. puzzle)

1. joc de perspicacitate constând în reconstituirea unui întreg, a unei imagini din fragmente decupate.

2. (fig.) amestec de elemente eterogene.


Stereoscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stéréoscopie)

1. ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele și instrumentele stereoscopice.

2. procedeu de înregistrare și redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat.

3. tehnica construcției instrumentelor stereoscopice.


Vocoder

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. vocoder)

1. organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic.

2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării şi sintezei electrice.