reconstrui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reconstruire)

1. a construi din nou, a reclădi.
2. a reconstitui.
3. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă.

echistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare.

reconstitui

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. reconstituer)

1. a constitui din nou, a recompune.
2. a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui.
3. (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca.
4. a reconstrui.
5. a restabili un fapt așa cum a fost.
6. (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.

reconstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reconstruction)

1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.

reedifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. réédifier)

1. a edifica din nou, a reconstrui.

reface

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. refaire)

1. tr. a face din nou; a repara.
2. a reconstrui.
3. a schimba, a transforma.
4. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema.

reedificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reedifica)

1. acțiunea de a reedifica și rezultatul ei; acțiunea de a reconstrui; reconstrucție.