Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reconstruire)
1. a construi din nou, a reclădi.
2. a reconstitui.
3. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondenţă fonetică; a reconstitui (2) o limbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ekistics, fr. équistique)
1. disciplină care se ocupă cu studiul aşezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcţie de cerinţele societăţii contemporane şi viitoare.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reconstituer)
1. a constitui din nou, a recompune.
2. a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui.
3. (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca.
4. a reconstrui.
5. a restabili un fapt așa cum a fost.
6. (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)
1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réédifier)
1. a edifica din nou, a reconstrui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. refaire)
1. tr. a face din nou; a repara.
2. a reconstrui.
3. a schimba, a transforma.
4. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reedifica)
1. acțiunea de a reedifica și rezultatul ei; acțiunea de a reconstrui; reconstrucție.