Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rectifier, lat. rectificare)
2. a netezi suprafaţa unei piese metalice cu o piatră abrazivă.
3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina.
4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rectifiable)
1. care poate fi rectificat.
2. (mat.) curbă ~ă = curbă a cărei lungime poate fi definită prin calculul integral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rectificateur)
1. adj. care rectifică.
2. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări.
3. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi vaporii de amoniac, în instalaţiile frigorifice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corrigible)
1. care poate fi corijat; care poate fi îmbunătățit prin corectare; corijabil.
2. care se poate supune corectarii, rectificarii; corijabil.
3. (antonime) incorigibil, necorigibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. modificare)
1. tr., refl. a(-şi) schimba forma sau conţinutul, a (se) preface, a (se) transforma.
2. tr. a rectifica, a corecta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rectifiable)
1. care poate fi rectificat.
2. (mat.) curbă ~ă = curbă a cărei lungime poate fi definită prin calculul integral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rectificateur)
1. adj. care rectifică.
2. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări.
3. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi vaporii de amoniac, în instalaţiile frigorifice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. résabotage)
1. a rectifica înclinarea şinelor de cale ferată, după un anumit timp de exploatare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rodage)
1. acțiunea, faptul de a roda; rodare.
2. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafețelor de contact în mișcare a două piese metalice asociate în funcționare.
3. operație prin care anumite mecanisme, (organe de) mașini etc. sunt supuse la diferite regimuri de funcționare, pentru a se obține o ajustare și o rectificare cât mai bună a suprafețelor de contact ale pieselor; timpul acestei ajustări.
4. perioadă de punere la punct.
5. (fig.) acțiunea de a pune treptat ceva la încercare, de a face pe cineva să dobândească experiență; adaptare progresivă.