Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. convincere)
1. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere.
2. refl. a se încredinţa de ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désavouer)
1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
2. a refuza să recunoască ceva; a renega.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métastase)
1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne.
2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva.
3. fază a detentei în articularea oclusivelor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (pre- + lucra)
1. a transforma, a trece de la o stare brută la una finită.
2. a reface o lucrare, o operă etc.
3. a lămuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.).
4. a căuta să convingă pe cineva să facă, să recunoască ceva etc., a arăta greșelile spre a fi îndreptate.