Dictionar

recunoaștere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (recunoaşte)

1. acțiunea de a (se) recunoaște.
2. (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie.
 

amendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amende)

1. sancțiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte.
 

ANOSO-, ANOZO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anoso-, cf. gr. anosos „scutit de boală”)

1. „nerecunoaștere a bolii”.
 

anozognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosognosie)

1. nerecunoaștere de un bolnav a propriei sale boli.
 

anozomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosomélie)

1. defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.
 

aristotelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristotélisme)

1. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri.
 

autoblindat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. autoblindata)

1. vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor, pentru misiuni de recunoaștere, siguranță et cetera; automobil blindat.