Parte de vorbire: s.
Origine: (recunoaşte)
1. acţiunea de a (se) recunoaşte.
2. (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândeşte o condiţie juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amende)
1. sancţiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anoso-, cf. gr. anosos „scutit de boală”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosognosie)
1. nerecunoaştere de un bolnav a propriei sale boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosomélie)
1. defect de percepţie care face imposibilă recunoaşterea unui segment bolnav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)
1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esenţa există în obiecte şi că adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. autoblindata)
1. vehicul blindat, cu roţi sau cu şenile, înarmat uşor, pentru misiuni de recunoaştere, siguranţă et cetera; automobil blindat.