Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosomélie)
1. defect de percepţie care face imposibilă recunoaşterea unui segment bolnav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)
1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esenţa există în obiecte şi că adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. de facto, de fapt).
1. formulă diplomatică pentru recunoaşterea unei anumite situaţii, care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérogatoire, lat. derogatorius)
1. care conține sau constituie o derogare; care derogă.
2. clauză ~e = clauză care autorizează guvernele unor țări să întrerupă temporar recunoașterea anumitor drepturi și libertăți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paropsie)
1. (med.) tulburare a percepției vizuale constând în modificarea distanței dintre obiect și bolnav; nerecunoașterea perceptivă a direcțiilor, distanțelor, dimensiunilor, în funcționarea vizuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Patrulle)
1. mic detaşament militar însărcinat cu recunoaşterea terenului, a poziţiilor, a mişcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formaţie de zbor din trei-patru avioane de luptă.