Dictionar

anozomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosomélie)

1. defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.
 

aristotelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristotélisme)

1. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri.
 

de facto

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. de facto, de fapt).

1. formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară.
 

derogatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérogatoire, lat. derogatorius)

1. care conține sau constituie o derogare; care derogă.
2. clauză ~e = clauză care autorizează guvernele unor țări să întrerupă temporar recunoașterea anumitor drepturi și libertăți.
 

paropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paropsie)

1. (med.) tulburare a percepției vizuale constând în modificarea distanței dintre obiect și bolnav; nerecunoașterea perceptivă a direcțiilor, distanțelor, dimensiunilor, în funcționarea vizuală.
 

patrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Patrulle)

1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă.