apocrif, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)

1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.
2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.

copiat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.

diferențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. différentiel)

1. adj. care diferențiază.
2. care comportă, lucrează cu diferențe.
3. (mat.) referitor la diferențe care tind către zero.
4. ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația.

faliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fallimento, germ. Falliment)

1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută.
2. (fig.) ruină, eșec total.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acțiune.

filială

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filiale)

1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc.
2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta.

halucinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hallucinose)

1. stare patologică caracterizată prin halucinații a căror semnificație este recunoscută de bolnav.