client, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)
1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.