Dictionar

Rezultate principale (Recunoştinţă.):

Recunoştinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. reconnaissance)

1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.


Rezultate secundare (Recunoştinţă.):

Binemerita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (bine + merita)

1. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.


Ex-voto

Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (lat. ex voto „după legământ”)

1. placă, pictură sau orice alt obiect purtând o formulă de recunoștință, care se pune într-un loc venerat (biserică sau capelă), în semn de mulțumire pentru obținerea unui har sau împlinirea unei dorințe.

2. (prin ext.) semn de recunoștință, de gratitudine.


Gratitudine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratitude, lat. gratitudo)

1. sentiment de recunoștință și afecțiune față de cineva.

2. (antonim) ingratitudine, nerecunoștință.


Gratulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. gratulatio)

1. manifestare de recunoștință; gratulare, felicitare.

2. (var.) gratulațiune.

3. (antonim) criticare.


Ingratitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)

1. atitudinea celui ingrat; nerecunoştinţă.


Recompensație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. récompensation)

1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei; recompensare.

2. acțiunea de a acorda o recompensă, în semn de recunoștință pentru un serviciu prestat sau pentru o acțiune care merită considerație, recunoaștere.

3. avantaj acordat cuiva pentru merite deosebite, pentru un serviciu prestat et cetera; recompensă.

4. (var.) recompensațiune, recompenzație.