Rezultate principale (Recunoştinţă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. reconnaissance)
1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.
Rezultate secundare (Recunoştinţă.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bine + merita)
1. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.
Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (lat. ex voto „după legământ”)
1. placă, pictură sau orice alt obiect purtând o formulă de recunoștință, care se pune într-un loc venerat (biserică sau capelă), în semn de mulțumire pentru obținerea unui har sau împlinirea unei dorințe.
2. (prin ext.) semn de recunoștință, de gratitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratitude, lat. gratitudo)
1. sentiment de recunoștință și afecțiune față de cineva.
2. (antonim) ingratitudine, nerecunoștință.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. gratulatio)
1. manifestare de recunoștință; gratulare, felicitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
1. atitudinea celui ingrat; nerecunoştinţă.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. récompensation)
1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei; recompensare.
2. acțiunea de a acorda o recompensă, în semn de recunoștință pentru un serviciu prestat sau pentru o acțiune care merită considerație, recunoaștere.
3. avantaj acordat cuiva pentru merite deosebite, pentru un serviciu prestat et cetera; recompensă.
4. (var.) recompensațiune, recompenzație.