OK
X
reda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. redonner)
1.
a
da
din
nou
cuiva
un
lucru,
o
situație
etc.;
a
restitui.
2.
(fig.)
a
exprima
ceva
prin
diverse
mijloace
artistice,
a
descrie;
a
reproduce.
redacta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (redactor)
1.
a
compune,
a
formula
în
scris
(un
act,
un
studiu
etc.).
2.
a
pregăti
(la
un
ziar,
la
o
editură)
pentru
publicare
manuscrisele.
redacție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rédaction)
1.
colectiv
de
redactori
ai
unui
ziar,
ai
unei
edituri;
birourile
acestora.
redacțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rédactionnel)
1.
referitor
la
redacție,
la
redactare.
redactor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rédacteur)
1.
cel
care
scrie,
întocmește
(un
act,
un
articol).
2.
scriitor,
publicist
care
redactează
o
carte,
un
ziar
etc.
3.
cel
care
pregătește
manuscrisele
pentru
a
putea
fi
publicate.
redan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. redan)
1.
ieșitură
în
zidul
unei
fortificații.
2.
serie
de
ieșinduri
din
loc
în
loc
într-un
zid
ridicat
pe
un
teren
în
pantă
în
vederea
asigurării
planeității.
3.
motiv
decorativ
sculptat
în
formă
de
dinți,
caracteristic
arhitecturii
evului
mediu.
4.
element
de
construcție
așezat
pe
radierul
unui
disipator
hidraulic
de
energie
a
apei
în
scopul
măririi
efectului
de
disipare
a
energiei.
5.
proeminență
pe
carena
unui
hidroavion
sau
a
unor
ambarcații
care
asigură
alunecarea
pe
apă
cu
o
rezistență
redusă
la
înaintare.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
aforism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1.
cugetare,
judecată
care
redă
într-o
formă
concisă
și
expresivă
un
adevăr;
adagiu,
maximă,
sentință.
agrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agraphie)
1.
afecțiune
patologică
manifestată
prin
pierderea
capacității
de
redare
a
ideilor
prin
scris.
alfabet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1.
sistem
de
semne
grafice
(litere)
într-o
ordine
convențională,
care
redau
sunetele
de
bază
ale
unei
limbi.
2.
~
telegrafic
=
alfabet
reprezentând
combinațiile
de
semnale
ale
unui
cod
telegrafic;
~
Braille
/brai/
=
alfabet
convențional
cu
semnele
în
relief
pentru
nevăzători.
3.
(inform.)
totalitatea
simbolurilor
la
baza
unui
limbaj
de
programare.
4.
(fig.)
minimum
de
cunoștințe
(necesare).
alfabetar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (alfabet + -ar)
1.
set
cu
literele
alfabetului
decupat
pentru
predarea
scris-cititului.
2.
instrument
de
evidență
care
indică
litera
la
care
au
fost
arhivate
unele
documente.