Dictionar

reductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réducteur)

1. adj. care reduce.
2. s. n. aparat, mecanism care reduce o mărime (presiune, turație etc.) proprie unui sistem tehnic.
3. s. m. (chim.) substanță care în prezența altei substanțe cedează electroni, oxidându-se.
 

amidol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidol)

1. substanță folosită ca reductor în fotografie.
 

hidrazină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrazine)

1. compus organic bazic, toxic, combinație a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv și de vulcanizare etc.
 

oxidoreducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. oxydoréduction)

1. acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor.
 

rongalit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rongalite)

1. derivat al aldehidei formice, reductor în vopsitorie și în industria de medicamente și contra intoxicațiilor cu mercur.