redundanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. redundancy, fr. redondance)

1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj.
2. (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație.
3. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei.
4. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz.

ampolozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ampollosità)

1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
2. (antonim) sobrietate.

redundant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. redundant, fr. redondant)

1. referitor la redundanță, care prezintă redundanță.
2. (despre un text) care se caracterizează prin dezvoltări excesive, repetitive, formule bombastice.
3. (despre stil) care abundă în (ceva); încărcat; plin de emfază, sforăitor.
4. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații.

sintetizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. synthétiseur)

1. instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, în muzica electronică, ușoară și de film.
2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanța semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu eficiență maximă în diferite sisteme.

sinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synthèse)

1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente.
2. reunire.
3. lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
4. (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni.
5. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli.
6. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
7. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
8. ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane.
9. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare.
10. (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza).