Dictionar

reface

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. refaire)

1. tr. a face din nou; a repara.
2. a reconstrui.
3. a schimba, a transforma.
4. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema.
 

refacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reface)

1. acțiunea de a (se) reface.
2. operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului.
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.
 

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.
 

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.
 

analepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analepsie)

1. refacere a forțelor după o boală.
 

anevrismorafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anévrismorraphie)

1. refacere a unei artere anevrismale.
 

angioplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. angioplasty)

1. refacere a unui vas sangvin sau limfatic.