referat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Referat)

1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc.
2. expunere scrisă sau orală a unei probleme date, adesea livrată unui public interesat.
3. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc.

autoreferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după rus. автореферат)

1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.
2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.

coreferat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. sodoklad)

1. referat care însoțește un referat principal făcut de altă persoană.

referativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (referat + -iv)

1. care ține de referat.
2. publicație ~ă = revistă de referate.

buletin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.
2. adeverință prin care se consemnează ceva.
3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informații de actualitate.
4. periodic editat de o instituție specializată: referate, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.
5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaților la o alegere.

coreferat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. sodoklad)

1. referat care însoțește un referat principal făcut de altă persoană.

coreferent, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Korreferent)

1. cel care ține un coreferat.

favorit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.

predilect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. prediletto)

1. care este iubit mai mult decât alții, sau preferat altora; favorit.
2. (antonime) antipatic, detestat.

preempțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. préemption)

1. faptul de a trece înaintea altora, de a avea prioritate.
2. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulți cumpărători.
3. (var.) preemțiune.