Dictionar

referitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (referi + -tor)

1. care se referă la..., privitor la...
2. ~ la = despre, în legătură cu...
 
 

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.
 

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.
 

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.
 

academist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
 

acataleptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acataleptique)

1. referitor la acatalepsie.
2. incapabil de a fi înțeles; de neînțeles.
3. (med.) care este atins de catalepsie.