Dictionar

Reflectare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reflecta)

1. acţiunea de a (se) reflecta.

2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii.

3. categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic.


Blendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.

2. (fot.) diafragmă.

3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.


Concept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.

2. ciornă, bruion, schiţă.


Conştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.

2. gândire, spirit.

3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.

4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.

5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.

7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.


Ecotimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échothymie)

1. reflectare în reacţiile emoţionale individuale a tonusului afectiv al celor din jur.


Enantiomorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énantiomorphie)

1. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism.

2. (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte.


Idee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idée, lat., gr. idea)

1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conștiință; noțiune, concept.

2. a avea ~ = a avea cunoștințe (sumare), a fi informat despre...

3. gândire, concepție, fel de a vedea.

4. concepție de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.

5. gând, opinie, părere, convingere, judecată.

6. ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva.

7. intenție, plan, proiect.

8. o ~ (de) = o cantitate mică, puțin.