Dictionar

blendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.
 

concept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității.
2. ciornă, bruion, schiță.
 

intuiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.
4. inspirație, presentiment.
 

obiectual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. objectal)

1. (fil.) care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv.
2. care aparține lucrurilor; obiectelor.
 

radiolocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. radiolokaţiia, engl. radiolocation)

1. metodă care permite determinarea poziției unui obstacol prin reflectarea de către acesta a undelor electromagnetice; radioreperaj.
 

sonar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. sonar; acronim engl. sound navigation and ranging - navigare și localizare prin sunet)

1. aparat care utilizează proprietățile speciale de propagare ale sunetului în apă pentru a detecta și localiza obiectele subacvatice prin ecolocație.
2. principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor.