Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. chalcographie)
1. procedeu de reproducere a desenelor cu clişee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc.
2. metodă microscopică de studiu al unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. écholocation)
1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor, prin analizarea ecoului pe care acestea îl trimit înapoi.
2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (folosind principiul sonarului).
Parte de vorbire: loc. s. f.
Origine: (it. fata morgana)
1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape şi răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înşelător, iluzie; nălucire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. foyer)
1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc.
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)
1. reflectare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza impresiilor dobândite prin simțuri.
2. reprezentare vizuală sau auditivă.
3. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic.
4. reflectare artistică a unui obiect, peisaj etc.
5. (fiz.) locul în care se întâlnesc razele de lumină izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze după ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc.
6. ~ de televiziune = imagine optică a scenei transmisă prin televiziune, așa cum apare ea pe ecranul televizorului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)
1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru).
2. obiect având această formă; glob.
3. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească.
4. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social).
5. ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară.
6. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație.
7. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale.