Dictionar

refolosi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + folosi)

1. a da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă.
2. a folosi din nou un procedeu, o metodă etc.
 

refolosibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (re- + folosibil)

1. care se poate folosi din nou după o prelucrare prealabilă; reutilizabil.
 

refolosire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (refolosi)

1. acțiunea de a refolosi; reutilizare.
2. folosire din nou a unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă.
 

refolosit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (refolosi)

1. care a fost folosit din nou; reutilizat.
 

recicla

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. recycler)

1. a(-și) completa cunoștințele prin reciclare; a-și schimba orientarea.
2. a prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor.
3. a supune (un material, un produs) la o operațiune de reciclare.
4. a reutiliza adaptând resursele deja utilizate de alții.
 

recuperabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récupérable)

1. care poate fi recuperat, refolosit.
2. care poate fi declarat apt, recuperat pentru serviciul militar.
3. (antonime) irecuperabil, nerecuperabil.
 

reutiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + utiliza, cf. fr. réutiliser)

1. a folosi sau a utiliza ceva din nou sau în alt scop.
2. a refolosi un obiect, un concept etc. care a fost deja folosit în trecut.
 

refolosire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (refolosi)

1. acțiunea de a refolosi; reutilizare.
2. folosire din nou a unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă.
 

reutilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. réutilisable)

1. care poate fi folosit din nou; refolosibil.