Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antireformist)
1. împotriva reformismului; contrareformist.
2. care se opune reformelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. fabian, fr. fabien)
1. I. care aderă la fabianism (doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul secolului 19, care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism).
2. II. adept al fabianismului.
3. membru al Societății Fabiene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. fabianism, fr. fabianisme)
1. doctrină a unei organizaţii reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réformisme)
1. curent politic în mișcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste.
2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synégore, gr. synegoros)
1. (la vechii greci) apărător în justiţie.
2. avocat public însărcinat să apere legile împotriva reformelor propuse.