reforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réformer, lat. reformare)

1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.).
2. a scoate din uz, a da la reformă (3).
3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei.

reformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réforme, germ. Reform)

1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.
2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.

contrareformă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-réforme)

1. mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.

reformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. réformable)

1. care se poate reforma, reface; care trebuie să fie reformat.
2. (antonim) ireformabil.

reformare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reforma)

1. acțiunea de a reforma.
2. transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice.

reformat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reforma)

1. scos din uz ca inutilizabil.
2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt.
3. care ține de cultul religios protestant.
4. (s. m. f.) protestant calvin.

reformator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réformateur, lat. reformator)

1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.

anglicanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.

baptist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. baptiste)

1. I. care se referă la baptism, doctrină religioasă reformată conform căreia numai adulții pot fi botezați.
2. II. adept al baptismului.

casa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
2. (rar) a sparge.
3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul.

etimologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étymologisme)

1. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche.

filantropinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.