Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amétrope)
1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. kératoscopie)
1. (med.) examenul corneei, măsurarea refracției ochiului; schiascopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kinescopie)
1. metodă medicală de determinare a refracţiei oculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. photometeor)
1. efect luminos care apare în atmosferă datorită reflexiei, refracţiei, difracţiei şi difuziunii luminii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mirage)
1. fenomen optic datorat refracției luminii, care face uneori ca imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată.
3. lucru atrăgător; farmec, atracție.
4. examinare a ouălor supuse incubației cu ajutorul ovoscopului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réfracter)
1. tr. a produce fenomenul refracţiei.
2. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracţiei.