Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réfugier)
1. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc.
2. (fig.) a se retrage într-un loc liniştit, ferit de zgomot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (refugia)
1. (cel) care se refugiază.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. baraquement, it. baraccamento)
1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( bovar[ism] + -ic)
1. propriu bovarismului; care se caracterizează prin bovarism.
2. care fuge de realitate pentru a se refugia în vise.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intérieuriser)
1. tr. a reflecta în conştiinţă unele fenomene ale realităţii.
2. refl. a-şi înăbuşi manifestările exterioare; a face să prevaleze viaţa interioară; a se refugia în trăiri interioare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. receler)
1. tr. a păstra şi a ascunde de cineva un obiect furat.
2. a sustrage de la cercetările justiţiei pe cineva.
3. refl. a se ascunde, a se refugia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (refugia)
1. (cel) care se refugiază.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. refuge, lat. refugium)
1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat.
2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil.
3. (fig.) consolare, mângâiere.
4. loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva.
5. teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
6. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor.
7. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni.